de vorba cu Alex

Au trecut doi ani de cand ai plecat si desi esti prezent in tot ce ne inconjoara si in toate gandurile mele, mi-e dor cumplit de tine. Am atatea poze, zeci de ore de film in care sa te aud si sa te vad, camera ta e asa cum ai lasat-o si hainele ramase mai poarta aroma trecerii tale pe aici si tot mi-e dor.Pot sa inchid ochii si sa ma gandesc ca esti cu noi la masa, sau pot sa ma gandesc cu ochii deschisi ca esti plecat la scoala, sau esti in camera ta si urmeaza sa apari , dar tot mi-e dor. Realitatea o pacalesc si o percep asa cum vreau, dar mintea si sufletul au nevoie de mai mult.Abia acum realizez  de ce mi-e dor. Mi-e dor pentru ca nu mai comunicam unul cu altul, nu mai dialogam.Cel putin nu asa cum obisnuiam. Sunt constient ca oricat de ascutit as avea auzul si oricat de puternic glasul, nu as reusi sa mai port un dialog cu tine. Nu reusesc sa meditez sau sa discut in “astral” cu tine. Tot ce primesc ocazional, e o frantura de vis, in care dialogam prea putin.Trebuie sa existe un alt canal intre noi.

De aceea m-am hotarat sa incerc ceva ce au facut si altii pentru a discuta cu cei din lumea ta, fie ei ingeri, sfinti sau zei. M-am asezat in fata monitorului tau, pe care acum il folosesc eu si incerc sa avem un dialog. Eu pun intrebari si tot eu voi raspunde conform gandurilor care imi trec prin cap. Daca esti ceea ce cred eu ca esti , sunt sigur ca vei interveni si la intrebari si la raspunsuri.

– Alex, cum e sa mori ?

– Te intreb eu : cum e sa te nasti? Nu ai habar!  Ambele dureaza o clipa. Viata are milioane si milioane de clipe, iar moartea e doar o clipa din ea, chiar daca e ultima.E doar o etapa din viata ta, a ceea ce esti cu adevarat si nu a trupului tau. E momentul in care te desparti de un vesmant iluzoriu si trecator si pleci in cautarea altuia .

– Vrei sa spui ca nu dispari odata cu trupul ?

– Trupul tau dispare daca dispar hainele  de pe el ? Din contra, abia atunci il poti vedea in intregime. Atunci nici spiritul tau nu dispare odata cu vesmintul lui, cu gazda sa, ci abia atunci se elibereaza si apare in toata splendoarea lui. Ce e trupul tau? E o asociere de miliarde de celule care mor si se reinoiesc permanent. Doar creierul ramane toata viata. Si e normal sa fie asa pentru ca el coordoneaza toata aceasta moarte si renastere celulara. Intr-o viata normala schimbi in totalitate celulele corpului de cel putin cinci ori. Eu, la 15 ani, am schimbat mai putin, dar asta nu afecteaza ceea ce sunt cu adevarat.Cand spun ca trupul este ca o haina am si argumente “stiintifice”. Ambele sunt facute dupa aceeasi reteta si din acelasi material :protoni, neutroni si electoni uniti in  atomi.

Daca faci un pas inspre mine, realizezi ca asa cum creierul controleaza reinoirea trupului, asa spiritul coordoneaza reinoirea creierului. Un nou creier inseamna un nou trup. Ai inteles?

– Am invatat sa nu cred pana nu experimentez.

– Ai experimentat si vei mai experimenta. Fi sigur de asta!

– Daca am experimentat, de ce nu-mi aduc aminte?

– Cand vi aici iti amintesti. Sunt atatea lucruri pe care le-ai facut anul trecut si nu-ti mai amintesti. Cum ar fi sa-ti aduci aminte de toate existentele tale. Unde crezi ca poti stoca aceste amintiri. Creierul pastreaza in mod constient doar ceea ce-I folositor. Tu evoluezi si nu-ti ajunge o viata sa acumulezi informatiile din perioada vietii curente. Acum 2000 de ani era greu sa te deplasezi intr-o viata ca sa cunosti totul, acum stai pe loc, dar nu-ti ajunge o viata sa cunosti ce vine spre tine in fiecare clipa.Daca ai reusi sa opresti fluxul de informatii ce vine spre tine, adica sa te rupi de lumea din jur, si ai aloca o parte din memorie lumii din interiorul tau, ai reusi sa-ti amintesti.

– Nu pot sa traiesc fara lumea din jur, fara informatie !

– Dar nu am spus ca ar trebui. Tu ai intrebat de ce nu-ti amintesti.Nu ai nevoie sa-ti amintesti, pentru ca educatia si dezvoltarea ta nu are nevoie de experienta vietiilor anterioare.Nu castigi nimic din amintirea vietiilor trecute. Tu, ca si mine in cei 15 ani, ai luat totul de la zero. Pentru fiecare nou nascut exista, ca si in lumea mea , unul, doi sau mai multi “ingeri pazitori”. Doar ca acolo se numesc parinti, bunici, profesori sau orice fiinta care e langa tine si de la care inveti cate ceva. Ei te reinvata sa mergi, sa vorbesti , sa scri, sa citesti. Revenind la mine, adevaratii ingeri sunteti tot voi sub forma de spirite calauzitoare care m-au reintrodus in lumea din care am plecat acum 15 ani. La mine procesul a fost simplu. Cei care pleaca pe perioade mai lungi au ceva probleme cu reacomodarea.

– Dar m-ar ajuta macar daca mi-as aminti cum sa merg, cum sa vorbesc, cum sa scriu si cum sa citesc. Astfel as putea sa acumulez mai multe informatii si mai multe experiente intr-o viata.

– Experiente acumulezi si fara a avea informatii si evolutia ta ca spirit se bazeaza pe experiente proprii nu pe informatii. Dar tot ce e in jurul tau, cu exceptia oamenilor, beneficiaza de cunoasterea vietiilot anterioare. Priveste puii de randunica. Ei stiu sa zboare, stiu sa ciripeasca, fara sa-i invete cineva. Cainele va latra chiar daca va fi crescut de o pisica.Pestele inoata din primele momente ale vietii. O caprioara va ramane ierbivora, chiar daca va fi adoptata de o leoaica. Omul crescut de un caine cum crezi ca ar vorbi? Ar latra ! Repeta  ce aude si va astepta rezultatul.Pentru el latratul e o alta informatie pe care o invata.Dar sa ne uitam in corpul uman. Celule umane, puse pe medii de cultura adecvate, se dezvolta normal, chiar daca nu mai fac parte din corp si nu mai sunt subordonate creierului. Deci la nivel celular avem memoria existentei anterioare. La fel se intampla si la nivelul organelor si tesuturilor.Fiecare stie ce trebuie sa faca.Problema apare la nivelul corpului uman ca intreg,pentru ca aici avem de-a face cu cunoasterea constienta, care nu acceseaza memoria anterioara ci se bazeaza pe procesarea de noi informatii.

-Adica ce vrei sa zici Alex ?

– Sa-ti raspund printr-un citat din Biblie, pe care in cei 15 ani recunosc ca nu am citit-o, dar de care pur si simplu stiu. Se zice ca Dumnezeu, i-a spus lui Adam dupa ce l-a asezat in Eden ca se poate bucura de toate roadele gradinii mai putin de pomul cunoasterii binelui si raului, adica a cunoasterii constiente.Nu i-a interzis sa guste din pomul vietii vesnice, pentru ca stia ca nu o va face. I-a spus ca daca va musca din marul cunoasterii va deveini cu siguranta muritor. De fapt va devein constient de moartea sa. Omul, precum restul vietuitoarelor si plantelor, nu era facut nemuritor, dar era inconstient de moarte, ceea ce-l facea sa para si sa traiasca ca un nemuritor. Doar omul, prin Adam a muscat si a devenit constient de timp si implicit de moarte.Si de aceea a fost alungat din Eden si pomul vietii vesnice a fost pus sub paza, pentru ca devenise o tentatie pentru mintea constienta.De aceea omul chiar crede ca moare si de aceea moare . El pierde toate experientele vietii trecute si incepe de la zero. Restul vietuitoarelor nu au muscat si au ramas inconstiente fata de trecerea timpului, dar au ramas cu cu perceptia imortalitatii si traiesc ca atare.

– Vrei sa spui ca animalele se cred nemuritoare? Si ce legatura are asta cu faptul ca stiu ce sa faca in viata cu atata precizie, fara ca cineva sa le indrume ?

– Animalele, ca si plantele sau apa marilor si stanca muntilor, nu percep timpul. Timpul trece pentru fiecare, dar ele nu-l constientizeaza.Omul, pe langa cele cinci simturi, mai are unul : simtul perceptiei timpului. Copacul inverzeste in fiecare primavera, fara sa-si aminteasca ca a facut acelasi lucru anul trecut, sau intr-o viata anterioara. Pur si simplu inverzeste, conditionat doar de mediul inconjurator. O pisica nu se gandeste la ce a facut ieri, la ce va face maine, la cat a trecut de cand s-a nascut si cat mai are de trait. Timpul nu exista pentru ea.Pinguinul stie cum sa-si protejeze oul, cat timp poate hrani puiul pana la intoarcerea mamei, iar puiul se arunca in apa si se salveaza de la moartea prin infometare in ultimul moment si inoata de parca asta a facut decand lumea. Daca nici copacul, nici animalul nu percep timpul, ei nu constientizeaza nici moartea. Ei traiesc doar clipa prezenta, iar moartea e doar o alta clipa prezenta. Ca si nasterea. Cand renasc, reiau lucrurile de unde le-au lasat si astfel evolueaza. Experienta proprie nu se pierde.Plantele stiu cum sa creasca, cum sa se inmulteasca, cum sa reziste in fata vantului, animalele stiu sa umble, ce si cum sa manance, stiu sa comunice, stiu de cine si de ce sa se fereasca, pentru ca asta au facut in fiecare viata.Toti traiesc viata din plin, fara frica unui sfarsit.Animalele fug de pericol,fug de o bata sau un bici, simt un cutremur ca se aproprie, dar nu ca le-a invatat cineva. Ele fug de experientele negative asociate acestor evenimente, pe care le-au mai trait in aceasta viata sau anterior. Nu fug de moarte, cum nu fug nici de somn. Pentru ele, trezitul din somn este asemanator cu nasterea. In ambele cazuri se trezesc intr-un corp pe care nu-l constientizeaza, dar care e capabil sa faca aceleasi lucruri. Unde intervine informatia, aceasta dispare la urmatoarea reincarnare. De exemplu, cand dresam un animal, el isi va modifica comportamentul normal, innascut, cu actiuni asociate cu o comanda verbala, cu un miros sau cu un gest. Acestea devin automatisme prin repetare, dar la o pauza mai lunga dispar si nu se transmit generatiei urmatoare.

– Si omul o ia de la capat ?

– Da. Ca nou nascut, omul e cel mai inapoiat animal. Nu are nici o sansa de dezvoltare si supravietuire fara ajutor de la un alt om.Pentru el,spre deosebire de animale si mersul e o informatie procesata prin filtru cunoasterii constiente. Pentru animal, e o experienta. De aceea trece mai departe, cu fiecare renastere.Toata dezvoltarea omului se bazeaza pe informatii si nu pe experiente. Si doar experientele trec de la o viata la alta. Daca omul ar merge in doua picioare prin propria vointa, daca ar vorbi fara sa fie invatat, daca ar scrie si citi fara profesor, atunci, la fiecare renastere ar avea aceste deprinderi.

– Dar fara aceasta cunoastere, omul nu ar fi evouluat. Nu am fi avut acces la toate inventiile tehnologice actuale. Am fi trait in continuare in pesteri si am fi mancat doar din ceea ce gaseam accidental sau reuseam sa prindem.

– Si crezi ca ai fi fost mai nefericit ca acum. Ti se pare acum pentru ca ai cu ce compara. O caprioara in padure pare nefericita ? Dar un elefant sau o leoaica ? Dar pasarile cerului ?. Ele traiesc in aceasta societate „evoluata” , dar „beneficiile” acestei evolutii sunt pentru ele : restrangerea arealului prin invazia omului si a tehnologiilor sale, imputinarea speciei prin vanatoare sau datorita poluarii mediului, iar pentru unele specii: modificarea genetica tot in interesul omului. Nu era nevoie de cunoastere constienta pentru a domina toate aceste specii. Tot in Biblie scrie ca dupa ce ” Dumnezeu a facut fiarele pamantului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate taratoarele pamantului dupa soiul lor” , a facut  omul  dupa chipul si asemanarea Sa, ca stapan peste toate acestea. Asta se intampla inainte ca Adam sa fi muscat din marul cunoasterii.

– Deci “pacatul” nostru este ca am ajuns sa constientizam cunoasterea ?

– Nu “pacatul” este ca am ales aceasta cale a cunoasterii, in loc sa experimentam cunoasterea.De fapt nici nu putem spune ca Adam a pacatuit. Lui i s-a spus sa nu manance din rodul pomului cunoasterii si nici nu a facut-o. El a mancat dintr-un fruct oferit de Eva. Deci nici macar nu a experimentat pacatul, ci a fost victima unor circumstante. A fost ajutat sa pacatuiasca, asa cum nou nascutul e ajutat sa mearga.Acest “pacat” facea parte din evolutia lui.

Odata cu cunoasterea constienta, am realizat ca timpul e trecator si am devenit sclavii lui. Ne-am facut calendare si ceasuri si ne-am construit existenta in jurul lor.Ca oameni, ramanem  ancorati in trecut, facandu-ne planuri de viitor fara sa traim prezentul. Stim ca viata e limitata, dar continuam sa sarbatorit fiecare zi de nastere, chiar daca asta ne aproprie cu un an de moartea de care ne temem.

– De ce ne temem de moarte ?Tu te-ai temut fiule ?

– Ma simt ciudat cand imi spui “fiule”. Nu pot sa-ti spun tata pentru ca de fapt suntem toti frati din acelasi tata. De data asta mi-ai fost tata, dar au fost vremuri in care eu am fost tatal tau, sau fratele tau, sau sotul tau, ori nepotul tau. Si a fost uneori mai mult de 15 ani, dar alteori mai putin.Dar sa-ti raspund la intrebare. Da, m-am temut de moarte. Toata lumea se teme. Incercam sa o sfidez ca sa mai prind curaj, dar degeaba.Multi incearca sa o sfideze, sau sa se obisnuiasca cu ea. Unora le plac lucrurile riscante, altora lucrurile morbide, altii provoaca moartea , dar in final toti se tem de ea.   Pentru ca uiti cum ai trait in alte vieti, uiti si cum ai murit si atunci moartea devine ceva necunoscut, de care te temi. Daca nu ai sti cum e sa dormi, te-ai teme si ai sta treaz toata viata. Daca nu ai sti cum e sa respiri, nu te-ai mai naste. Nasterea e la fel de “groaznica” ca si moartea. La una ti-e teama sa respiri, la a doua ti-e tema sa nu mai respiri.Dar respiratul nu e ca cititul. Respiratul e o experienta proprie care trece de la o viata la alta. La fel e si cand nu mai respiri.

– Alex, ti-e dor de noi ?

– La inceput, cand totul era confuz, mi-era greu sa ma gandesc la voi. Am reinvatat apoi cum sa interactionez cu spiritele vostre si recunosc ca m-a apucat un dor cumplit de voi. Trebuie sa va spun ca matrita spiritul vostru este aici. In  corpul vostru e doar un spirit cu rol de receptor al experientelor acumulate. Cand se intoarce descarca tot si o ia de la capat.

Eu incerc sa comunic cu voi, dar spiritul vostru are canalele deschise spre exterior si prea putin spre interior, pe unde pot eu va accesez. Cand reusesc sa stabilesc un contact receptionez partial trairile voastre si atunci mi-e tare dor de voi.

– Cum e sa-ti fie dor din lumea ta?

– Dorul e la fel ca pe pamant. Dorul nu apartine lumii fizice, de aceea te va insotii si aici.Daca era ceva din lumea voastra se gasea pana acum cineva sa spuna ce e. Dar din cate stiu nu l-a explicat nimeni „stiintific”.

– Daca spui ca avem mai multe vieti, nu ti-e dor de familile din care ai facut parte in alte experiente pamantene ?

– Pui gresit problema.Cu totii suntem spirite ale aceleiasi surse, dar ne grupam in “familii” de mai multe entitati. Cand exploram lumea materiala avem roluri diferite in fiecare viata : fiu, tata, mama, bunic, nepot, unchi,sot, sotie, prieten, dar de fiecare data suntem acelasi grup de spirite. Asa ca da, mi-e dor de voi, pentru ca sunteti ultima mea experienta, dar stiu ca va veni momentul sa reexperimentez si ne vom reintalni.

– Ce trebuie sa facem ca sa evoluam ?

– Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti !

– Dar tin la toti apropiatii mei.

– Toti facem gresala asta. Iubim neconditionat fara sa stim cum. Indemnul e mai complex. Trebuie la inceput sa te gasesti pe tine insuti.Te crezi corpul care esti si pe care-l schimbi pe parcursul vietii de mai multe ori, celula cu celula ?Dupa ce te-ai gasit si ai acceptat ceea ce esti, incepe sa te iubesti. Dupa ce ai invatat sa te iubesti asa cum esti, descopera-ti aproapele asa cum il percepi tu prin ceea ce esti. Si apoi iubeste-l ! Asa ati gresit si cu dragostea fata de mine. Va-ti atasat de mine ca si corp si odata cu disparitia lui ati crezut ca m-ati pierdut. Ce usor v-ar fi fost daca m-ati fi perceput ca ceea ce sunt. M-ati confundat cu gazda mea. E o confuzie frecventa care aduce multa suferinta nejustificata. Dar e si asta o experienta pana la urma !

– Dar daca ceea ce identific ca as fi eu, nu este adevaratul eu ?

– Cauta adevarul si el te va elibera.Cautarea adevaratului eu te va elibera si nu gasirea lui. Ceea ce gasesti, accepta si iubeste si te vei elibera de  iluzia realitatii pe care o traiesti si vei putea evolua.

– Cand te vei reintoarce la noi ?

– Voi alege sa ma reintorc atunci cand o noua viata terestra mi-ar aduce noi experiente de trait.

– Dar ar trebui sa te intorci repede, pentru ca in 15 ani n-ai apucat sa experimentezi prea mult.

– Asa e. Plecarea, nu a fost optiunea mea.” Locuinta” mea a devenit improprie continuarii acumularii de experiente.S-a intamplat rapid, ca o explozie a unei acumulari de gaz intr-o casa. A trebuit sa plec. Ma voi intoarce sigur. Vreau asta, dar am nevoie de o noua casa. Cand apare una pe piata voi veni. Dar nu uitati, trebuie sa fie in “ cartierul” vostru.

– Vorbesti ca un agent imobiliar. Sa sti ca de cand ai pecat, nu mai e la moda. Dar spune-mi, daca te intorci in timpul vietii noastre, cum te vom recunoaste ?

– Daca nu evoluati, nu ma veti recunoaste. Voi fi doar nepotul sau nepoata voastra , care poate seamana fizic cu ceea ce am fost eu 15 ani.Dar daca ma veti privi prin ochiul interior, pe care pana atunci ati invatat sa-l deschideti, ma veti recunoaste. Dar s-ar putea sa nu va recunosc eu pe voi!

– Cum au trecut ultimi doi ani pentru tine ?Cum percepi timpul acolo ?

– Aici timpul exista, dar nu trece.Ca si spatiul pe pamant: exista, dar nu trece. Daca pe pamant spatiul e fix si doar ne deplasam in el, aici timpul e fix si doar ne deplasam de-a lungul sau.Cand ma intrebi cum a fost acum 2 ani, e ca si cand m-ai intreba pe pamant ce e la 2 metri de mine. Arunc o privire si-ti spun. Iti repet, la inceput a fost mai greu cu acomodarea, dar apoi totul revine la normal.Timpul il percep, cum percepi tu spatiul.Aici spatiul nu exista asa cum il percepi pe pamant. Dimensiunea in care existam e greu de explicat. In ea existi dar nu te poti deplasa. E ca si timpul pe pamant. Existi in el, dar nu te poti deplasa.Cat ati inteles voi despre timp, cam atat stiu si eu despre acest spatiu.

– Alex, cum interactionezi cu noi ?Doar prin vise?

– Pentru ca ochiul launtric va este atrofiat de la atata repaus, incerc sa va folosesc alte canale. Dar si aici am nevoie sa va puneti mintea la contributie si sa fiti atenti la ce vedeti, ce auziti si ce vi se intampla.Poate fi un cuvant de pe un panou pe maginea drumului,un titlu de articol , sau o urma pe nisip, o dara de apa pe perete, o forma ciudata de nori, umbra unui copac in iarba, o vorba auzita in multime, un vers dintr-o melodie,o replica dintr-un film, un pasaj dintr-o carte, sau chiar o adiere de vant. Nu lasati sa treaca nimic pe langa voi. Dar modul asta de comunicare e greoi. De aceea incerc sa va redeschid canalul interior, in care spiritele rezoneaza si interactioneaza.

– Tu incerci, dar probabil ca te lovesti de rezistenta noastra.Ti-am spus ca nu prea ma atrage povestea cu meditatul, sau dialogul cu asa zisele mediumuri care sa ma ajute sa vorbesc cu tine.

– Mi-am dat seama. De aceea am o alta abordare cu tine. Nu ti se pare o coincidenta ca navigand pe internet dai de articole care te intriga si vrei sa sti mai mult ? Tot coincidenta e cand deschizi televizorul si dai exact peste o stire, un film, sau un documentar legat de lumea mea spirituala. Si ideea asta cu dialogul cu mine, crezi ca a venit doar asa, din senin ?Vei spune ca unele sunt coincidente si altele reprezinta vointa ta. Poate fi asa . Sau poate nu ! Te indrum spre informatia necesara pentru a te dechide comunicarii spirituale. E un drum lung, presarat cu multe revelatii personale, care te vor aduce incet dar sigur in starea de rezonanta spirituala cu mine.

– Dar cu Eric reusesti sa comunici ?

– Vezi tu, la Eric realitatea inconjuratoare nu i-a afectat atat de tare ochiul launtric.Vibratia spiritului sau nu a fost inca ecranata de vibratia realitatii materiale, asa ca poate intra mai usor in rezonanta cu mine. El inchide ochii si ma vede si ma  simte si crede ca asa e normal sa fie.Ca si tine acum, el pune intrebari si da raspunsuri, dar ti se par ca sunt raspunsurile inventate de el?

– De unde esti tu, ne poti proteja ?

– Cu voi adultii e mai greu. Desi sunt permanent conectat cu voi, cand e sa luati o decizie care v-ar putea pune in pericol,ma veti percepe ca un al doilea gand care va vine in minte. Dar decizia va apartine in totalitate si nu o pot influenta. Cu Eric e altfel.In el ma regasesc intr-o proportie mai mare decat in oricine.Asemanarea fizica ma face sa-l accesez mai usor.Sunt ca la mine “acasa”. La el pot sa fiu primul gand care-I vine in minte si sa-i influentez decizia. Pentru el e nevoie de a procesa mai mult o informatie din lumea reala, iar rezultatul va veni ca un al doilea gand.El va actiona intodeauna sub primul impuls. Asa ca da ! Pe Eric il pot proteja cat timp sunt mai rapid ca el. Iar pe voi , ca sa va pot ajuta, dati-mi mai mult timp. Nu luati decizii de moment. Intrebati-ma si pe mine si asteptati un gand de la mine. Protectia care v-o dau nu va scapa de nici o experienta pe care trebuie sa o traiti. Va ajuta doar sa ajungeti mai usor la aceea experienta.

– Dar ce se intampla daca tu revi pe pamant ? Cine ne mai protejeaza ?

– Dupa cum am mai spus, matrita spiritului vostru e aici. Intr-un grup de spirite inrudite, adica intr-o familie, aceste “matrite” sunt grupate intr-o “matrice”- o retea. Mai exact, cand voi solicitati ajutorul meu, raspunsul va vine de la aceasta matrice. Nu e doar meritul meu. Eu imi atribui acest merit pentru ca voi sa aveti un reper.Cand eu plec de aici, matrita mea ramane, iar pentru voi eu raman un reper. Dupa ce veti evolua, veti realiza ca nu aveti nevoie de mine pentru protectie sau pentru realizarea unor dorinte. Trebuie doar sa accesati sinele vostru, care va accesa matrita voastra. Aceasta va accesa matricea familiei si va va ajuta sa atingeti ceea ce va doriti.Tot ea va ajuta si va indruma cand ajungeti aici.

– Daca totul se rezolva “in familie” si nu e nevoie de ajutor extern, exista Dumnezeu ?

– Am mai spus: suntem toti frati din acelasi tata. Cum tie ti-e greu sa intelegi ce se intampla in lumea mea si mie mi-e greu sa-ti spun ce exista peste lumea mea, dar sigur ceva exista. Nu stiu ce va fi dupa ce voi evolua din aceasta lume. Deocamdata stiu ca voi repeta experienta umana, pana voi acumula suficiente experiente pentru a evolua.Nu am pierdut pe nimeni de aici intr-un plan superior pe care sa nu-l inteleg. Toti care pleaca, regreseaza spre o noua experienta umana.Daca exista un Dumnezeu care ne-a creat ca trupuri cu suflare de viata, exista si un Dumnezeu din care am aparut ca spirite calatoare.Probabil ca noi suntem suflarea lui Dumnezeu, deci suntem ceva din El. Desi exista, aici nu-I simtim prezenta.Actioneaza atat de subtil incat avem impresia ca noi suntem El. Si asta nu-l deranjeaza.

– Dar de unde sti ca exista?

– Cind voua va trimite cate un spirit intrupat ca fiu al sau,sau ca profet,care sa va ajute in evolutia spirituala, acel spirit trece pe aici in stare pura si apoi coboara la voi. Cand se reintoarce, face prima oprire la noi si ne face un “upgrade” care ne ajuta si pe noi sa evoluam.Va veni vremea, cand dovada existentei unui creator sa nu o mai cautati in biserica si in legile care sa va spuna ce sa faceti si ce nu. Toate acestea sunt informatii pe care le procesati si de care nu o sa va amintiti la o viitoare  reintoarcerea pe pamant. Aveti nevoie de experiente proprii care sa va arate ce si cine e adevaratul creator si atunci veti dobandi credinta cel putin “cat un graunte de mustar”. Atunci veti putea face absolut orice :”veţi zice muntelui acesta: Treci de aici acolo! şi va trece şi nimic nu vă va fi cu neputinţă” (Matei XVII, 19-20). Atunci nu va mai fi nevoie sa va luati sanatatea de la medic, sa va luati dreptatea de la tribunal, sa va asigurati protectia prin armata si politie.

– Alex, mi-a fost atat de dor sa vorbesc cu tine si vad ca-ti pun total alte intrebari decat cele la care ma gandeam sa ti le pun.Se pare ca asa cum ma asteptam, ma manipulezi. Vroiam sa stiu daca esti fericit acolo,daca iubesti pe cineva in mod special, daca iti lipseste ceva ?

– Sunt cu mult mai apropiat de fiecare dintre voi, fata de cum eram acum doi ani. Si pentru asta sunt fericit. Va simt mai aproape de mine, cu fiecare gand al vostru, cu fiecare cuvant al vostru si asta ma face iarasi fericit. Dar simt ca voi nu ma simtiti langa voi, simt fiecare lacrima a voastra, fiecare strigat de disperare. Si asta ma intristeaza.  Treziti-va si traiti-va viata pentru a acumula cat mai multe experiente. Nu mai traiti in trecut. Va irositi zadarnic resursele. Nimeni nu a reusit si nu va reusi sa schimbe trecutul. Dar prezentul va apartine si-l puteti crea asa cum doriti. Nu va preocupati prea mult nici de viitor. El vine in fiecare secunda si doar cand devine prezent il puteti modifica. A retrai trecutul, fie in gand, fie vizionand un film sau o poza mai veche, nu va aduce nici o experienta noua. Nu evoluati. Va irositi timpul de care sunteti atat de legati.Daca comentezi un meci de fotbal nu schimbi rezultatul. Nici la un meci trecut, nici la unu meci viitor. Poti schimba la un meci in desfasurare cu o singura conditie : sa joci si sa crezi in tine ! De pe margine, niciodata !

Daca iubesc pe cineva? Iubesc pe toata lumea. Dragostea e singurul sentiment care transcende lumile noastre, pentru ca e singura care genereaza evolutie si progres. Frica si ura nu ajung aici.De aceea cei care traiesc doar in frica si ura , ajung aici goi, ca spirite neevoluate si se reintorc pe pamant la un nivel inferior vietii anterioare.

Imi lipseste prezenta voastra fizica. Nu sunt atat de evoluat incat sa ma multumesc cu partea spirituala. Dar eu am o certitudine: ca atunci cand ma reintorc voi resimtii caldura cu care am fost inconjurat. De voi mi-e mila. Pentru ca nu aveti nici o speranta ca ma veti imbratisa vreodata. Si veti muri asa si abia atunci veti realiza ca am fost langa voi. Dar va fi prea tarziu, pentru ca si voi veti reveni pe pamant si o veti lua de la capat.

De aceea va rog sa va implicati in prezentul vostru. Pe masura ce fiecare clipa din viitor devine prezent, modelati-o in asa fel incat sa vreti sa o traiti la maxim.Trait intens, prezentul ne poate scapa de constientizarea trecerii timpului. Daca esti cu totul in prezent, nu mai percepi trecutul si nu te mai intereseaza viitorul. Timpul nu va exista pentru tine si nici teama sfarsitului. Se spune: traieste fiecare clipa ca si cand ar fi ultima.Gresit ! Asta te face sa traiesti fortat, disperat, dornic de a finaliza si nu dornic de a te bucura de drumul pana la final. Corect ar fi sa traiesti fiecare clipa ca si cand nu ar exista o ultima.

Intr-o clepsidra, dupa ce  nisipul trece dintr-o parte in alta, la nivelul orificiului prin care s-a scurs nu ramane nimic. Asa e cu majoritatea spiritelor reintoarse dupa o experienta umana. Nu retin nimic. Dar sunt unele spirite care reusesc sa retina un graunte de nisip. Apoi inca unul si scurgerea se incetineste si apoi se opreste.Atunci, ultimul graunte: moartea, nu va reusi sa treaca. Acele spirite sunt constiente de nemurirea lor, iar la reintoarcerea clepsidrei, moartea este déjà ingropata de nisip,ca un eveniment care nu va mai avea loc. Moartea va veni cu siguranta, dar desi suna ciudat, traiti si acest ultim moment la maxim, acumuland cat mai multa experienta din el.Eu nu am reusit, dar poate data viitoare !

– Tu cand ai realizat ca mori ? Noi speculam cateva din  vorbele si faptele tale care lasa impresia ca stiai ceva.

– Ti-am mai spus. Nu sunt atat de evoluat ca spirit ca in viata de pe pamant sa stiu ce si cand se intampla ceva. Nu am simtit nimic. Am aflat ca sunt bolnav, am aflat ca e grav din privirile voastra, si am inceput sa ma gandesc ca poate mor. Ce am revazut atunci nu a fost filmul vietii mele, ci am revazut toata experienta mea legata de moarte. Tot ce stiam era din filme, jocuri si internet. Era infricosatoare si imediat m-a cuprins frica. Vroiam sa traiesc atunci, nu din dorinta de a trai, ci din dorinta de a nu muri si a experimenta ceva ingrozitor. Panica asta m-a insotit pana in sala de operatie. Acolo, sedat si anesteziat, adica fara contact cu lumea reala inconjuratoare, m-am manifestat prima data ca spirit. Acolo am realizat ca sunt mai mult decat trup. Atunci am realizat ca pot alege sa ma intorc in acel trup si sa-mi continui viata alaturi de voi, sau pot ramane asa si cand voi vrea pot sa ma intorc intr-un alt trup. Desi imi placea starea in care eram, iar teama de moarte a disparut complet, am ales sa ma intorc la voi. Atunci s-a intamplat ceva ciudat. Am vazut cum va fi viata mea in continuare, in acelasi corp. M-am vazut in patul de spital, supus la tratamente agresive, slabit, fara par, cu respiratia greoaie incercand sa supravietuiesc inca o ora si inca una ca sa mai treaca o zi. Voi erati in jurul meu si fiecare respiratie a mea va mai alimenta speranta intr-o vindecare completa. Dar corpul meu era prea afectat pentru a se mai reface vreodata. Cum spuneam, era ca o casa dupa o explozie. Poti sa refaci casa, dar cu alte materiale.Toti erati in jurul meu, mai putin Eric, care nu dorea sa ma vada asa. Timpul trecea si ochii vostri erau atintiti asupra mea, iar Eric crestea in spatele vostru, singur si trist. Apoi a venit o zi in care am inchis ochii definitiv, o zi in care nu mai aveam optiunea de a pastra trupul acela. Ati suferit cumplit si dupa un timp v-ati intors spre Eric , care era singurul care nu plangea plecarea mea. Ati reincercat sa-I acordati atentia cuvenita, dar lipsa de dragoste parinteasca prin care a trecut l-a inrait si l-a facut sa va respinga. Si asa mai pierdeati un fiu.

Atunci am ales sa nu ma mai intorc in acel corp si am vazut cum ar decurge viata cu aceasta optiune.La inceput, voi toti, parinti si prieteni, erati sfasiati de durere. Incercati sa gasiti o explicatie si nu reusiti. Asta va macina si va tulbura gandirea, perceptia realitatii. Atunci, realizez ca de aici, pot sa accesez o minte care cauta raspunsuri si pot sa va ajut sa treceti peste acest eveniment. Vedeam ca pot fi permanent alaturi de fiecare dintre voi si ca raman cu optiunea de a ma reintoarce intr-un trup nou si sa experimentez tot ce mai am de experimentat alaturi de voi.Apoi,v-am vazut pe voi la apusul vietii, cu Eric alaturi de voi , daruindu-va in continuare fericire si iubire. Perspectiva din care vedeam totul era cea a unui copil, inconjurat de copii. Nu am inteles pe moment, dar acum realizez ca voi fi unul din nepotii vostri.

Odata decizia luata, lucrurile au evolut exact asa cum am vizualizat in momentul deciziei.Moartea in sine nici nu stiu cand a fost. Cum am mai spus e un moment ca oricare altul si e infinit de scurt. Primul lucru a fost sa interactionez cu Eric. Am mai spus de ce mi-a fost usor, dar el era si singurul disponibil. Voi erati ecranati complet de suferinta si disperare. Eric era singurul care nu stia cum sa reactioneze, asa ca a reactionat cum am vrut eu. Trebuia sa va fie un sprijin, sa va scoata din starea in care erati , sa va redea dragostea si dorinta de viata.Acum dupa doi ani imi dau seama ca am reusit impreuna. Si nu vad nici un motiv ca sa nu reusim in continuare.

– Ce sa facem in continuare pentru a te ajuta sa realizezi ce ti-ai propus ?

– Nimic ! Nu opuneti rezistenta . Doar lasati-va ajutati !

– Dragul meu Alex, ma simt mult mai bine acum ca am vorbit cu tine. Am vorbit subiecte  care nu le-am discutat cand erai aici.Raspunsurile sunt mult peste ce asteptam de la tine. Tu chiar ai evoluat in acesti doi ani. Ai fost tu sau o iluzie vindecatoare?

– E normal sa nu fi discutat despre moarte cu fiul tau de 15 ani. Dar ai discutat cu mine care sunt  fiul tau Alex si ceva mai mult.Ai vorbit cu spiritul care a fost in Alex si in multe alte trupuri si care a acumulat experientele mai multor vieti. Daca te simti mai bine, nu conteaza ce sunt. Daca pe tine te-a facut sa te simti mai bine, impartaseste si altora. Poate se vor simti la fel. Inca te indoiesti daca am fost eu sau imaginatia ta. Si restul vor gandi la fel. Dar nu uita : eu sunt in gandurile tuturor. Trebuie doar sa vrei si sa ai credinta in puterile tale si poti vorbi oricand cu mine.Cand mai vrei, sunt aici ! Pentru tine si pentru toti cei dragi.

~ de ax angel pe octombrie 29, 2009.